:


    Colegul meu cel nou

    Share
    avatar
    anâ :]
    Admin

    Number of posts : 14
    Age : 21
    Fiction Metter :
    3 / 1003 / 100

    Registration date : 2008-12-29

    Colegul meu cel nou

    Post by anâ :] on Tue Dec 30, 2008 4:06 am

    Partea I.

    Mergeam cu cativa amici pe o straduta intortochiata si sumbra dupa ce iesisem de la scoala.Deobicei nu mergeam pe acolo spre casa dar aveam un coleg nou cu care ne imprietenisem iar el locuia prin acele imprejurimi dubioase.Nu ne cunosteam cu el decat de o zi dar ne intelegem foarte bine asa ca era ca si intrat in grupul nostru de prieteni.Era seara iar felinarul de pe straduta lumina slab insa prietenul nostrum cel nou parea sa nu ii fie frica deloc ba chiar facea cateva glume iar noi ceilalti abia daca ne puteam preface ca zambim.La un momentdat am ajus in fata unei case vechi cu ferestre prafuite si usa era veche si ponosita,gata sa cada.Noi ne luam larevedere de la noul prieten si plecam in timp ce el intra in casa.Noi trecem din nou speriati pe straduta dar de data asta ne tinem toti de mana si grabim pasul.Nu trec 5 minute de cand mergem cand singurul felinar de pe strada se inchise brusc iar intunericul si frigul glacial pun stapanire pe strada.Nu stim incotro sa mergem deoarece nu vedeam nimic in jur.Colega mea nu se putea abtine de plans in timp ce ma strangea tare de mana iar eu la fel.Cu toate astea mergem inainte prin intuneric iar la un momentdat realizam ca un coleg lipseste.Una din colegele mele nu se poate abtine si ii striga numele cat de tare poate insa nici un raspuns…doar ecoul care-I imprastia vorba in aer,numele colegului disparut.O luminita se apropie de noi si colegul nou intrat in grup se apropie de noi speriat “ce…ce s-a intamplat?” intreaba el gafaind. “Adam…a..a disparut…s-a ars becul felinarului…era…era aici…mai devreme…apoi Dana a tipat tare..si…”Am spuse eu speriata “de asta am venit…am auzit ca i-ati strigat numele…m-am gandit ca ceva nu e in regula…daca vreti…puteti sa veniti la mine acum…fiindca nu puteti strabate intunericul singuri…iar Adam trebuie cautat..”Spuse acesta apoi ne-am indreptat cu totii spre casa sa.Cand am intrat in casa am simtit un frig glacial,chiar mai frig decat afara.Holul nu era deloc luminat asa ca nu puteam vedea nimic.Acesta aprinse din nou lanterna si am putut observa parchetul vechi si ros de carii,covorul murdar iar pe pereti se zareau portrete infricosatoare ale unor barbati si femei.Colegul ne conduse spre o usa pe care o deschise incet.Ne aflam acum in bucataria sa,in care era mai cald ca pe hol.Era o masa mare pe care se aflau mai multe cesti si cateva farfurii cu paine prajita.Mai era si un aragaz si un frigider pricajit care statea langa mica soba care incalzea incaperea.Nu era nimeni in incapere.Colegul nostru ne spuse sa luam loc la masa si sa servim din ceai si paine prajita.Parca stia ca ne vom intoarce.Dupa ce am mancat colega mea,Dana spuse catre coleg “Ce e cu locul asta?Unde sunt parintii tai?”.Ma asteptam ca el sa reactioneze putin mai violent dar nu a fost deloc asa: “Este casa mea…parintii mei sunt la etaj si probabil ca mama spala rufe iar tata repara dulapul din camera bunicii mele”. Dana se uita la mine apoi la Lia si apoi la Silviu si in final la colegul in casa caruia ne aflam. “Prea bine…dar totusi…unde a disparul Adam?E ciudat…nu iti dai seama?De ce nu sunam la politie…?Mi-e frica…trebuie sa vina mama sa ma ia…trebuie sa o sun…”.Spuse Dana dar colegul meu raspunse repede “Va veni cu siguranta..probabil a vrut doar sa se duca mai repede acasa…Nu are rost sa sunam la politie totusi…”. Dupa cateva minute Silviu intreba unde este tualeta iar colegul meu ii spuse ca este tot inainte pe deapta,a doua usa iar Silviu parasi incaperea.Timp de 5 minute nimeni nu spuse nimic inafara de colegul meu care ne povestea ca ii este lene sa-si faca temele pentru a 2a zi si ca nu ii place ca parintii lui nu il ajuta prea des la teme.Mai trecu ceva timp iar Silviu nu se mai intorcea.Dana si Lia pareau sa nu fi observat din moment ce radeau si discutau cu colegul meu,insa eu eram foarte ingrijorata si priveam speriata spre usa.Mai trecu un timp si colegul meu spuse “Ce ziceti sa va duceti acum acasa?e cam tarziu..”.Eu am ramas uimita nestiind ce sa spun insa Lia mi-o lua pe dianinte “Imediat dupa ce se intoarce Silviu de la baie”.Colegul meu parea sa se enervate putin dar raspse cu calm “Va ajung din urma…nu va faceti griji…acum ar fi bine sa va grabiti caci se va intuneca mai mult mai tarziu”.Parca inebunisem caci chiar acum eram la usa casei colegului meu imbracandu-ne gecile si gata sa iesim pe usa fara colegul nostru Silviu

      Current date/time is Mon Dec 11, 2017 9:33 pm